În Vestul Sălbatic, pokerul era cel mai popular joc de noroc, de la vapoarele fluviale de pe Mississippi până la saloanele pline de fum – unde o mână norocoasă putea schimba soarta unui om în jocurile cu mize mari. Figuri legendare precum Wild Bill Hickok și Doc Holliday jucau jocuri de noroc în orașe precum Deadwood și Tombstone, cu armele la îndemână, jocuri precum Poker, Chuck-A-Luck și Faro.
Originea exactă a pokerului este neclară. Unii îl atribuie jocului persan As Nas din secolul al XVI-lea, alții spun că e urmașul jocurilor chinezești antice din jurul anului 900 e.n., dar cel mai probabil a evoluat dintr-un amestec de multe tradiții timpurii de jocuri de noroc.
Care au fost originile pokerului în America: New Orleans și epoca jocurilor de noroc pe râuri
Pokerul s-a răspândit în SUA la începutul anilor 1800 în New Orleans, unde coloniștii francezi jucau Poque, un joc de cacealma similar cu pokerul modern. Orașul a devenit primul centru de jocuri de noroc din America, evidențiat de cazinoul de lux deschis 24 de ore al lui John Davis, în jurul anului 1822, care oferea poker, Faro, ruletă, loc care a atras jucătorii profesioniști de cărți.
Jucătorii profesioniști și trișorii se adunau în periculoasa „mlaștină” de pe malul apei din New Orleans, unde câștigătorii riscau să fie jefuiți. Deși jocurile de noroc au fost interzise în Teritoriul Louisiana în 1811, legea a fost în mare parte ignorată, permițând New Orleans-ului – și mai târziu altor zone – să prospere datorită jocurilor de noroc timp de mai multe decenii.
Jocurile de noroc s-au răspândit de-a lungul râurilor Americii și spre vest odată cu migrația coloniștilor, ajungând în orașele riverane unde escrocii profitau de pe urma călătorilor. Deși acești jucători au contribuit la alimentarea popularității pokerului, mulți au trișat, au organizat escrocherii și au atras neîncrederea publicului. Până în anii 1830, jucătorii profesioniști au fost învinuiți în mare parte pentru infracțiuni, iar jocurile de noroc în sine erau interzise în unele locuri.
În secolul al XIX-lea, jocurile de noroc au înflorit de-a lungul râurilor și frontierelor Americii. O faimoasă poveste despre o barcă fluvială din 1832 spune cum James Bowie i-a demascat pe trișori, a câștigat o sumă uriașă la poker și i-a returnat cea mai mare parte a sumei unui călător ruinat.
Ascensiunea jocurilor de noroc în Vestul Sălbatic și nașterea culturii cazinourilor americane
Pe măsură ce jucătorii de cărți s-au înmulțit, s-a dezvoltat și justiția, împingându-i pe mulți jucători pe vapoarele fluviale. Ulterior, expansiunea spre vest și goana după aur au făcut din jocurile de noroc o distracție obișnuită în orașele de frontieră, în taberele miniere și în saloane. Până în 1849, cazinourile și sălile de dans s-au răspândit în toată California, combinând jocurile de noroc cu muzica, dansul și băutura pentru a genera profituri maxime.
Femeile din sălile de dans din timpul Goanei După Aur câștigau adesea într-o singură noapte mai mult decât muncitorii într-o lună, iar majoritatea nu se bazau pe prostituție. Pe măsură ce jocurile de noroc s-au extins, San Francisco a înlocuit New Orleans ca centru al jocurilor de noroc din America, în special în districtul Barbary Coast.
Faro a devenit cel mai popular joc din Vestul Sălbatic, urmat de poker, zaruri și monte, atrăgând jucători diverși, inclusiv jucătoare celebre precum Calamity Jane și Poker Alice. Până la sfârșitul anilor 1800, jocurile de noroc s-au răspândit în Vest, determinând impozitarea și ulterior legi mai stricte care le-au scos temporar în afara legii, chiar și în Nevada. În 1931, Nevada a legalizat din nou jocurile de noroc, ducând la ascensiunea orașului Las Vegas. Astăzi, pokerul a evoluat în multe forme și rămâne cel mai popular joc de cărți din lume, inclusiv jocul online.
Surse:
- J. H. Green – Jocuri de noroc la frontieră.
- Roger Dunstan – Jocurile de noroc în California.
Foto: Pictura din 1808 a lui David Wilkie, „Jucătorii de cărți”.
Citește și:
Deadwood a fost unul din cele mai faimoase orașe din Vestul Sălbatic
